Cand am renuntat la cuvinte m am agatat de intelesuri...m-am trezit de fiecare data alene in ganduri ...rapid in cugetari si tumultos in temeri...mi-am desenat cana cu margini groase sorbind a nu stiu a cata oara povara .
Etapele se trec sau se ard...podurile fac trecerea sau doar balansul...spre alta lume?Si cand altii incep de ce unii termina?
Mai presus de toate astea mi-am pictat un perete in grafiti colorat cu motive florale in care cand e gri ma adapostesc...e un perete de lemn cald in culori intunecate iar in fata lui arde un semineu..mai jos o carte intredeschida din care tot caut sa intrezaresc ceva...dar unde te grabesti suflete..de ce atata graba...

Poate ieri sau poate maine vantul va zbura filele spre mai departe si fara greutate o sa elibereze povara peretilor...
culorile curg la rastimpuri in propriul lor desen iar eu vreau sa vreau din nou...