Sa fii normal costa bani?!!

,,Sa fi normal costa bani!,,.....asta era replica unui actor Brasovean inspre sfarsitul piesei Sex drogs and rock and roll acum 2 zile..am savurat piesa in Sala Mica a Teatrului Dramatic cu aviditatea unui dependent in sevraj..Oricum prea departe nu eram incercand sa mi ascund bratul sub trenciul rosu lasat la o parte,ca si cum o branula ar fi atras atentia in lumina slaba a reflectoarelor mai mult decat esenta piesei...poate nu dar totusi imi ascundeam durerea schimonosita sub un zambet destins al unui om ''normal''.....si daca normalitatea incape in 10 fiole de ZINACEF MA INTREB NU E APARENT IEFTINA?NEAHH JUST KIDDING...apoi mi-a revenit replica in minte si mai asiduu in statia d la Judetean unde o batrana vioaie in tinuta parea ce i drept d p alta lume, mi am lasat intrebarile la o parte si impinsa nu stiu exact de ce am intrebat- o daca 22-ul trece la ora asta?..se uita intr-un punct fix si dupa cum bine puteti ghici nu raspunse...si iarasi pot sa ma intreb : Sa fi normal costa bani?

Buna dimineata!..e toamna!

De cateva zile incerc sa scriu, nu pt ca ar trebui ci doar pt ca simt ca am multe de scris...sau sa fie de spus ???lucruri ce vor ramane vesnic nespuse? ma apropii de tastatura si cedez iar, si iar, si iar de zile intregi...1: 10 ...e o noapte timpurie cu miros de toamna...nu acel miros de gutui si ploaie rece dar cu siguranta un iz timpuriu de nedumerire ...de frunze rasfirate alene in Titulescu...de un Muresenilor mai grabit k d obicei....cu parfum de mere rosii pe cetate...chiar sugerez Brasovenilor indrazneti sa guste merele sangerii dinauntrul cetatii...(nu ati mai gustat asa ceva)iz de razboi dar si pace de crinoline si iubiri ascunse...dar mai ales....de Toamna primordiala...si dulce.

Unii o (T) cred reversul primaverii...razbunarea verii impotriva iernii...un razboi deloc tacit cu strigate de vant hoinare prin cladiri vechi...cu noiane de frunze scrasnind a durere..si lucruri ce pleaca..am vazut mereu toamna k o comemorare a Tot ce ne inconjoara..un anotimp in care te opresti cateva clipe si TE RECULEGI...CUM BINE SPUNEA CINEVA, TOAMNA ESTE EXTREMA O IUBESC SI O DETEST IN ACELASI TIMP...o detest cu fiecare lucru ce pleaca si o iubesc langa parfunml canilor aburinde cu vin adiind a scortisoara cu portocale...imi taie respiratia intocmai ca o iubire neimplinita...o comemorez ca pe cele pretioase ce au trecut..o iubesc suav, apasat si limpede cu pasiunea ploilor ei ..in culori topite de ani..in parfum de vin vechi ......si sper vreodata cugetari intelepte...

Desculti...

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

(My beloved Nichita Stanescu)


Sa umbli descult prin amintiri nu e o idee tocmai buna cand prima ploaie zdravana d toamna iti arunca gandurile hat departe..e un drum cam lung nu crezi?...imi las neatinsa indoiala ...

Who was first the apple or the sin?

Life turns sad at the corners..imprevizibila,morbida, sarcastica si fantastic de alunecoasa...

E ca si cum ai alerga pe bulevardul principal, pe Champs Elysees cu sperantele in buzunar , relaxat usor hippie fluturand a veselie si viata ti ar lua o dinainte pe vreo straduta ingusta de care nici nu ai auzit vreodata (sau ai vazut o in pozele strainilor...departe de tine)
si ti ar taia calea chiar la trecerea de pietoni
cand ziceai hop...mai e un pic...si atunci apare soarta..daca esti norocosul de pe partea cealalta sau astepti vesnic unda verde...la semafor..mai sunt ce i drept si cei ce trec pe rosu...colericii fara exceptie..asigurati sau nu...tu ce culoare astepti?

Dedic postul tristetii, imprevizibilului si celor ce azi se au sub semnul intrebarii!

in dialog cu Iluzia...

E cel mai greu post pe care il scriu, urma a anxietatii mele a amestecului de dorinte din mintea mea, a unui trup prea nebun si a ta....e numai vina ta.. a ochilor tai si a vocii, nu ai nimik ce noi nu avem..nimik decat ca esti tu..poate delirul., poate indiferenta...cati nu ne condamna ca abandonam linistea nebuniei....vietile le abandonam clipelor si apoi in fond la nenorocul nostru abandonam clipele in prada sortii....?
Nu te am abandonat iluzie nici o clipa..am tresaltat de cand te am vazut prima oara iluzie..nici nu stiam ,,ce,, esti prea bine...mi am spus va trece..poate a si trecut deja...dar chiar de trece pofta de ceva dulce...regimul auster al propriei noastre minti ne aduce din nou aici...poftind..ce stiu... stiu ceilalti decat despre poftele lor.?.mai dulci sau mai amare...orisicat am nega ca parte a fiintei noastre nu e decat salbaticie....adevarul e ca azi...sunt fiinta primara....si mai primar k oricand(si nu vb de d-l Scripcaru:))ma intreb ....daca te am ascuns mult timp in taceri si nu ai disparut...?daca am maturat ramasintele mintii ,,murdare,, am dat cu mopul si nu am facut decat sa te ravasesc in mine.?daca te am lasat altora pt ca nu am avut curaj.......ce mai ramane de facut?....

11 pacate...

Mi-au placut mereu...
1.Mansardele cu iz de patima veche...
2.Ploile lungi in nopti/zile de vara..
3.Muzica braziliana...
4.Pianul in noptile alea cu ploi
5.Revistele de moda..Vogue-ul
6.Rio de Janeiro, Mexicul,Venetia
7.Calatoriile...Plecatul
8.Dresingurile(dulapurile de haine) pline de culoare si diversitate ca o avanpremiera de teatru...
9.Teatrul in seri caldute de toamna..
10.Marea..
11.cabanele...in miros de lemne arse

Morningaholic!!!

Diminetile...stiti voi diminetile..momentele alea cand lumina se incapataneaza ca un coleric sa ti intre sarcastic in ochi spunand hai arata-mi ca ai ceva de facut...si mereu ai...de obicei o cafea daca ai timp....si da undeva intre cafeau asta cu lapte si ziarul botit mirosind a tipar de la chioscul din colt am descoperit ca oricat de nocturna as fi oricat as gusta placerile de la coltul apusului cu miezurile noptii...imi plac aceste dimineti pline de soare...Hello i am Camelia and i am a morningaholic
Heloo Morning!

sex... or the city?:)

Show must go on..buna ideea asta a continuitatii si atata timp cat priveste si unul dintre putinele seriale ce ma deconecteaza de realitate ma relaxeaza si amuza in acelasi timp...cu atat mai bine..si daca ar fi sa-mi spun parerea...let's rock it baby la nesfarsit...sa ciocnim zic..pentru toti pantofii..si pentru Visul American..!

Asta cu shuffle Ioana...hmmmm nu stiu zau...hai sa fie...


1. How are you feeling today?
I am a bich, i am a lover...ce pot sa zic...no comment... :))))

2. Will you get far in life?
Picola e fragile_ Drupi..hmmm nice mmda nu suna a bine fragilul dar multi au zis ca sunt si mica si fragila...(

3. How do you friends see you?
One love World love...ceva house ..merge

4. Will you get married?
More than a women -Bee Gees sa inteleg ca devin lesbi? si mai mult de una? god...

5. What's your best friend's theme?
Right here waiting-Light Force...na acum sa ma astepte :)

6. What is the story of your life?
Comandante Che Guevara-Joan Baez...doamne !

7. What was the high school like?
Beautiful Strange-Bedrock..cine stie ...stie..si straniu si frumos..l mine cel putin e definirea exacta

8. How can you get ahead in life?
The nightingale..

9. What is the best thing about your friends?
A fost odata- Iris

10. What is in the store of this weekend?
Dusk, you, me..-Groove armada

11. What song describes you?
I the ghetto-Elvis....poate metaforic:))... no way!

12. What song would describe your grandparents?
Always the sun...

13. How is you life going?
Langa mine..Directia 5...mmmda unii fac si prostia asta,,,de a fi langa mine

14. What song will they play at your funeral?
Trouble with Goodbye...Lee Ann Rimes..asta e de pomina chiar s-a potrivit

15. What does the world see you?
Hide and Sick????Imogen Heap cine or mai fi...?

16. Will you have a happy life?
Star way to heaven...G's incorporated..doamne cate porcarii mai am pe calc..deci happy in alta viata sa inteleg:))

17. How can i make myself happy?
Nice girl-Kevin Little

18. What should you do with your life?
Fuoco nel Fuoco..Ramazzoti bun bun...

Obloane...

Ai intarziat!...gondolierul astepta demult..nu ti a spus nimeni ca mi-e frica?...hmm da stiu ...sigur si totusi...ce rost au obloanele daca vantul sufla pe dinauntru?si peretii astia cine i a vrut?in fond ar putea fi cald daca nu ne-am mai spanzura sufletele la uscat dupa atata mocirla...hmm da stiu mi ai spus...

Good morning?....just a cliche!

Sa nu credeti ca sunt vreo pasionata de pisici..pur si simplu ceva mi-a placut foarte multla poza asta...nici una nu o aleg intamplator la momentul respectiv....Stiti voi povestea ,,datului cu bata in balta?''dar rau de tot? sau a frustrarilor revarsate..si cum oamenii daca nu au probleme le inventeaza , imprumuta sau creeaza ...voi spune ce horopsita ne e Doamne mintea in 2009 si negru sufletul!
Toti anii astia asupriti sau nu, m -au invatat un lucru!... sa trag aer in piept mai usor sau sistematic, evolutiv si da in mod INCAPATANAT ca deh de vrei viata respiri si ''noxele''celorlalti!Hai na :)recunosc ma ajuta si multi oameni obiectivi(sau macar se straduiesc sa fie si eu ma straduiesc cu reclama buna:)Mai un puf aici mai dincolo pan la urma in toata ,,dezordinea '' mmea imi gasesc resursele si o iau iar la sanatoasa pe aceeasi carare...ca deh e batatorita si trainica imi spuneam eu..e frumoasa in sinea ei in ciuda valurilor schimbarii ce ne-au lovit...

Si totusi inca nu imi atinsesem nici stand pe varfuri limita!...dar acum am reusit ..am invatat pana unde....de fapt altii m au invatat pana unde...cu lovituri de teatru gen....daca voi nu ma vret(sa schimbam pilda dragilor) nici eu nu va mai vreau...

Am descuiat atat de grabita usa apartamentului...mi-am incalzit ceaiul k de obicei in cuptorul cu microunde 4 minute la mediu...mi-am agatat haina si sapca in hol...camasa a atarnat 30 minute cel putin pe marginea patului..cizmele au cazut strambe pana mi-am incalzit o ora mai tarziu laptele cu cafea ...am zambit cumdemult nu o mai facusem..si mi-am spus ce placere sa fi acasa din nou...!

If i could be...i would be...

Si uite si martisorul lui martie...o leapsa de la Pisikuta asta...
Pai eu trebuie sa recunosc ca nu am mai jucat dinastea....hai sa ma conformez ..e chiar placut..e mai mult de atat..e reintoarcere la oracole, copilarie...si autoevaluari...

O floare: margareta...mereu mi-au placut cele de camp

Un anotimp: vara...nu se poate fara ea

O culoare:gri ..roz mai nou..because pink is the new black nu?:P

Un animal: caine clar..ma emotioneaza

Un obiect vestimentar: clar voi striga trenci..il ador si ma caracterizeaza


O piesa de mobilier: pat..cu cat mai mare cu atat mai bine

O melodie: ''Quiet nights of quiet stars''

Un vers:

Un obiect: laptop

Un instrument muzical: pian..e unic in emotiile mele

Un copac: palmier

Un oras: Venetia

O persoana publica: Halle Berry/ Mircea Badea

O carte: Wilkie Collins, ''Women in white''

Un fel de mancare: Salata de boeuf..nu ma satur niciodata

Super erou: David Haselhoff..EHEHE a fost un erou supravietuind atator blonde..salvate anterior

Fenomen al naturii: furtunile cu ploaie

O masina: mai nou un GTI, PE PRICIPIUL VAZUT, PLACUT, FOLOSIT PLACUT SI MAI MULT...

Un fruct: sweetie grefruit...dulce si amarui in acelasi timp

O parte a corpului: spatele

Un film: ''Things we lost in the fire''...''Sex in the city''


Sa urmeze va rog...nane si dia!

What you dream about by night?

V-A FOST VREODATA FRICA SA ADORMITI?..a nu nu nu din cauza intunericului dragii mei..nici macar a senzatiei care ne incearca pe multi.nesabuita trecere a timpului ce iti lasa frica de a nu pierde atatea lucruri..cat dormi..ci din cauza visului?


Cand ratiunea este suspendata'' cand nimic nu pare a cenzura''ce se intampla de fapt cu noi?

Pot fi ele implIiri ale dorintelor?stiu ca pe langa visul perfid cu ochii deschisi am avut vreo 5 vise de care nu voi uita niciodata pentru simplul motiv ca au fost mai reale decat propria-mi realitate...
..NU STIU..DAR INCA SIMT ATIGEREA MAINII DIN VIS..MIROSUL PIELII CA DIN ALTA LUME..VAD CURBELE SPATELUI...

NU MAI SPUN NIMIC .. IMI ESTE DE AJUNS SENZATIA IAR CA FINAL VA LAS SA VA JUCATI..DA DA CU VISELE ..va propun jocul uni psihoterapeut...pentru cand aveti voi timp sa visati mai departe...!


Aminteste-ti, te rog, un vis. Ia o tema la intamplare si incearca....

''1. Noteaza visul pe un caiet. Asa cum ti-l amintesti. O mare parte din el a disparut din memoria ta. Nu o cauta cu orice pret. Noteaza ceea ce iti amintesti;
2. Da un titlu;
3. Identifica obiectele din vis. Daca visul cuprinde persoane, identifica-le asa cum apar in vis. La fel procedeaza cu obiectele. La fel cu ceea ce mai apare;
4. Lasa-te in voia fiecarui obiect si incearca sa retii (notezi) toate gandurile care iti vin in minte, chiar daca nu par a avea legatura cu visul sau chiar daca sunt ilogice;
5. Transforma fiecare obiect intr-un ceva ce exista in viata ta reala;
6. Cauta sa vezi un sens in fiecare obiect;
7. Sintetizeaza intr-un ansamblu;
8. Retine o idee pe care o consideri importanta in acest moment. Este posibil sa fie ceva la care nu te-ai gandit pana in prezent. Sau nu.

Oare ce spune aceasta idee despre tine? Joc placut! '' de Claudiu Ganciu, psiholog - psihoterapeut

Sa tragi aer in piept....sau like the 60's!

Nu stiu practic ce-mi veni sa vorbesc de ea ...cred ca citind in serile astea cam mult despre despre anii 60 frazele grele ale dramaturgului Arthur Miller cu care fusese casatorita prin 60 mi-au atras atentia si mi-au blocat o clipa respiratia..
La 6 saptamanii dupa acest pictorial....a plecat ..as zice eu glumind spre o lume mai buna ...ca a facut-o cu un pasaport ilegal pentru acceptarea noastra sau a credintei e alta poveste..cine s-o judece in fond?Pana la urma ea a cantat presedintelui Happy birthday in mod inconfundabil, ea a zambit inocent in scena celebre si cu atata nonsalanta a stat intr-o rochie superba deasupra unui grilaj de metro sa ne lase in minte un moment clasic usor amuzant si imitabil...in fond ea a fost ca si noi...a fost vreodata sa trageti aer in piept sa porniti mai departe?

La despartire ei de Arthur miller acesta declara:final neaşteptat.

"La despărţire am sărutat-o pe obraji, şi ea, surprinsă fiind de acest gest spontan al meu, a tras cu mare greu aer în piept...

...Am început să râd de reacţia ei exagerată, până când m-a speriat seriozitatea din ochii ei şi am regretat amarnic râsul meu"


Adeseori declara cate o frantura din propriile frustrari celorlalti, putini stiu insa ca acest chip blond usor sters cu un ras inerent a trait numai in orfelinate sau pasata de la o familie sau alta cu numeroase si diverse abuzuri in spate ....adeseori spunea : La Hollywood, virtutea unei fete este mai putin importanta decat coafura. Oamenii o judeca dupa cum arata, nu dupa cum este, defapt. La Hollywood, un sarut costa o suta de dolari, iar sufletul numai cincisprezece. Stiu asta din proprie experienta, dar am preferat sa abandonez prima oferta pentru privilegiul celor doar cativa centi''.

Era frumoasa si nimeni nu contesta asta..nimeni nu pierdea timp cu modificari photoshop si nici nu folosea machiaj permanent facut pe ascuns in timp ce paparazii pandeau s-o surprinda in vreun Cancan...dar totusi nici macar nuisi mai dorea asta ci poate departe de ochii lumii doar dimineti ascunsa in locuintele secrete ale lui Kennedy...in cearsafuri luxoase albe de unde sa-si scoata nasucul mic doar pentru un zambet ..iubire si un fresh de portocale....
In schimb traia..si rupea mult mai usor k noi laturile...

''Je -ne -sais-quoi”....

C'EST UN HISTOIRE DU CAFE dans toute le monde!..TU SAIS L'HISTOIRE de toi non?..si tu ne veux pas croire TOUS de nous avons un histoire de cafe...en quelque petite rue!..avec quelqu'un qui nous avez metre les reves ...dans l'arome!

Exista o istorie a cafelei in toata lumea..tu iti stii povestea nu? chiar de nu vrei sa crezi toti dintre noi avem o istorie a cafelei..a unei stradute ..cu cineva care ne-a pus visele in aroma!

Postales de otro mundo...

Some things could never be understood....Postales..frumoasa melodie...insemnand carti postale, mai stiti acele''one side papers''sterse cu amintiri patate de degete murdare sau umbra cutiilor postale, trimise demult, ajunse tarziu, ieftine..la indemana oricarui turist respectabil cu bunici la tara si rude multe ?
Ei am dat de una zilele astea ..nu a mea ce-i drept rascolind prin niste carti mai vechi..dar ce se intampla cand amintirile sunt clare si nepatate?electronice si curate?multe si profund inspirate?mai usor de uitat?mai usor de aruncat? ..intr-un recycle bin pe care nu il speli nici cu domestos ..nu ii inchizi nici ''gura''sa nu simti...ce lasa in urma?

Primaveri...

Primavara..venea cel putin acum vreo 10 ani cu zambete in suflet..si o senzatie binecunoscuta de nou ..de proaspat...de iubire copilareasca si ghiocei inrositi de o mana stangace de copil;acum anotimpul asta vine doar cu intrebari si o clara incertitudine a innoirii. Soarele de duminica recunosc m -a gasit putin mai vesela k de obicei ..un soare destul de jovial ce m-a facut sa ma rasucesc de pe o parte pe alta a patului imens si intre 2 batai de gong matinal sa imi intind o mana spre gelul de improspatare SA PRIVESC inca odata in oglinda si sa ma trezesc...dar tosusi daca glasul tigancilor florarese la Intersectia Cu strada Bisericii Romane nu ar fi fost strident si avid de clienti as fi uitat..Oricum coltul dospit de flori la m-a pus pe ganduri pana o PRIETENA m -a claxonat insistent si m-am trezit a doua oara...o Domne e deja 1 Martie..si totusi e inca ATATA iarna in suflet ...cand a trecut timpul?

Balada asistentei...

As posta dragilor aici, o conversatie interesanta avuta online cu o draga si veche prietena de a mea..sa zicem ca mereu vorbim intr-o limba comuna dar seara aceasta a depasit toate asteptarile, pana si ale noastre:P, subiectul e Gazela RANITA ..O PUN CU ,,g,, MARE CA EA MERITA RESPECT , FUNCTIA ESTE IN SINE UNA RESPECTABILA dar nu responsabila cu IMBOLNAVIREA DE RAS SAU GENERAL NUMITA -MENTALA -A ANGAJATILOR, gazela ranita din biroul cu usa inchisa numai asa pentru putin suspans!
Usa se deschide numai cand tocmai savurai bunatate de cafea cu lapte, sau cand iti ramasese putina ciocolata in coltul gurii de la un 7 days (corn) si 8 plus a lot of working hours (ca de o mancare normala oricum n-ai timp) gazela pentru care programul pana la ora 16 (o ora rezonabila de altfel)este o ecuatie filozofica..4 cu 4 nu fac opt ;fac opt Si prelungiri si intri nevoita in ele caci oala cu cafea nu i -a ajuns sau teancul de hartoage puse la punct devine o enigma neinteleasa si apoi incep lectiile alea de prescolari in care el se face ca nu intelege iar tu te chinui sa-i expliciii...
Sa vedeti patania ei...vorbesti impuntor cu gazela sa-i insufli umanitate maxima si putina deschidere de ochi...este 16 30 deja...pana pricepe ca nu vii sa ceri marire de salariu sau vreun tichet de vacanta se face 17..atunci il ia pofta de inca o cafea, nu intelege motivul vietii personale ci cere cuvinte DEMULT ABURITE IN OPINIA TA.
..chiar ii place aburirea atunci gata PRIETENA A scapat porumbelul..prietenul nu are cheie la casa...GAZELA nu intelege termenul prieten!
I-am sugerat ca maine sa ii povesteasca cum prietenul de ieri S-A INCUIAT in propria casa sau ca la 17 ,ESTE INCHIS LA REDUCERI..DE FAPT SI ZIUA s-a cam inchis...de munca macar.

Va rugam considerati toate acestea un pamflet!
Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!
Dedic acest articol unei dragute purchasing manager momentan terorizata de o saptamana ca inlocuitoar ede sa o numim numim secretara sau cinste sclavagismul in onorea gazelei....

Ce daca norii-s deasupra?

Amalgam...asta simt...un amalgam infinit de ganduri si actiuni fara directie chiar daca au deja una preconizata sau adjudecata..Refuz sa cred ca ceva se opreste aici la 25, sunt atatea de facut incat sunt intr-o graba teribila , si somnul e grabit si gandurile depasesc negresit viteza limita...am terminat cu aleile stramte iar pentru o perioada voi alege viteza maxima pe autostrada....pacat ca noi prea avem ...
Poate ma apuc s-o construiesc ..sa-mi leg esarfa ..sa-mi pun ochelarii vintage si sa cutreier cu un scop in mod cert depasind viteza limita...to be continued....

,,Si daca timpul trece fara tine, ce faci? Uiti sa traiesti? Uiti cine esti? Tot ce este in jur te opreste din a te descoperi pe tine, asa cum esti. Te opresc masinile care claxoneaza. Te opresc stirile de la TV care au un soi de violenta mai mare decat subiectul violentei. Te opresc ideile preconcepute si prejudecatile unei scoietati care este atat de bolnava ca alta treaba nu are decat sa te judece pe tine. Te opresc inclusiv limbile ceasului cu baterie atarnat vulgar de un perete in loc de icoana. Tic-tacul acesta iti aminteste de fiecare clipa pe care ai pierdut-o in trafic dimineata sau seara si cat de fericit esti o secunda in pat sub plapuma. ,, Mereu am dat jos ce mi-au spus unii ca e bine sa fac si sa zic. Si singura valoare care ramane este bunul simt. Aceasta ramane fundatia mea! Si de-aici in sus sunt geamuri curate si transparente. Iar ca acoperis sa fie cerul!

Away..cu litere mici

Sa plec ..sunt cuvintele ce ma urmaresc tot mai des, insistent si abnorm, undeva unde am fost in treacat dar unde a ramas o parte din mine calatorind nestingherit....se spune ca acasa e acolo unde ti-e sufletul si cum al meu calatoreste hoinar de ceva timp incoace fara pic de liniste cred ca ar trebui sa-i gasesc si casa...acum ceva ani era aici in Brasovul vechi ..pe aleile mereu noi...pline de rasete si viata studenteasca..acum o parte e aici iar restul calatoreste ...inlocuri calde.....in gondole nemiscate inca....sau poate se va intoarce ...?Oricum ar fi am fost la un pas de a pleca ca insotitor de zbor pentru un an..sa imi reintalnesc sufletul!Hoinare hai acasa!

Uita...te rog uita....

M-am intrebat dupa nopti cu ploi de ce sunt masinile atat e grabite pe DN 1 de ce vechile emotii trebuie sa le facem sa incapa intr-o cutie mica mica iar apoi odata scoase de acolo sunt peste puterile noastre?In mod generos viata mi-a daruit cateva emotii ce se pot numara pe degete, nemaintalnite si imposibil de inteles...experiente discrete care persista peste ani in mod inevitabil prin misterul lor si prin tangibilitatea...care mi-a dovedit ca au meritat ingandurarea...si daca mai vreau..si daca nu vreau sa le inghesui intr-o cutie mica, mica....? Nu am cerut sa mi se spuna stellina , nici zambete si prinderi de mana ascunse sub un sacou barbatesc in miez de vara, si nici ochii aceaia adanci si verzi infipti pana in suflet.....si totusi de ce sunt masinile atat de grabite pe DN 1?

Shopaholic or not?

Al she ever wanted was a little credit..trebuie sa recunosc ca shoppingul se afla printre putinele lucruri care inca ma fac sa surad fericita ca un copil in fata unui magazin cu jucarii sau a unei inghetate interzise de parinti, de fapt nu cumparatul ma fericeste si nici risipa ci senzatia de transformare pe care tot mai putini ,oameni ,situatii sau lucruri ne o dau....oricum ar fi va recomand filmul...cu caldura cu care imi doresc un trench burbery si un gentelman ..tot din epoca aia...pentru toti pantofii fetelor!(citat din draga shoppaholica)...si toate trenciurile dorite vreodata!

Prefata la mic dejun...

Neata dragilor si mai ales dragelor mele(stiu ele care) si nu zic neata ca as fi avut privilegiul de a ma trezi acum...ci pentru ca acum imi sorb laptele cu cafea urmarind avida lucrurile pentru care de vreo 7 luni nu am avut timp...avantajele demisionarii nu?:))asa ca va invit la o sueta oriunde ati fi in tara sau aici mai aproape....o sueta veche cu miros de iarna si intamplari noi....cu un interviu ce m-a incantat de dimineata si sincer nu stiu prin ce..prin acel ceva...un feeling de i want to be here...dar mai vb noi.....o zi frumoasa oriude ati fi si o intrebare ca tema de acasa...riscul e in incercare sau in indrazneala?...si mai ales cum se poate ca un angajat intr-o firma atat de buna, pe un post respectabil sa nu aica nici bacul iar noi sa istovim in cautari?

Constante...

Miroase imbietor, dar ma asez o clipa sa caut nu stiu ce prin masinaria asta indispensabila numita PC si dau de imaginea asta, ma gandesc,,In fond e inca iarna nu''? Si in fond visul de evadare oriunde, oricand a fost mereu o constanta in viata mea, visul acela care miroase mereu a rasina si a lemne arse..mereu a singuratate in doi...departe de lumea numita insistent,,dezlantuita,,....

Roz ...

Singuratatea in esenta mi se pare un lucru obscen azi...geamul prin care vad pare vechi de mii de veacuri...telefonul e tacut iar listele goale, stiti nu am fost niciodata genul,,roz,, cu vederi extraoptimiste cu caietele colorate si fundite curcubeice...dar am avut o minte colorata , o inima alerta si idealuri aparent realiste... atunci de ce mi se pare obscen de mica camera azi, si toata lumea incape in ea ca intr-o clepsidra invizibila in care timpul se scurge infinit de repede?si culoarea prea putin conteza?............

Alei...

Nu stiu daca suntem patru, e posibil..uneori trei...uneori mai multe..depinde nu?..in unele zile suntem de 3 ori femeie..in altele ne schimonosim sa nu mai fim....
inrosindu-ne copilaresc deasupra canii aburinde cu vin ,,dospit,,de trucuri inr-un loc dat de mult spre vanzare. Ne regasim urand iarna din nou..adulmecand de la capatul celalalt al telefonului cafeaua sau..Aleile nu s-au schimbat, numai noi incapatanate sa ramanem la 22 ne ratacim in timp...ciudat dragele mele, cum regasim veselia tot acolo...intr-o alee cu multe scari...cu ceva posibilitati de urcare....langa paharul de plastic cu 3 in unu...acolo cafelei aburinde numai noi ii stim sensul...

Up...under...betwin!

Up...under...betwin ...imi amintesc filmul si cuvintele astea 3 prinse in replica de final...sus ..jos..intre ..? de cate ori nu am fost cu totii acolo...?in varful piramidei zambind naiv a cucerire, in iadul propriu al intamplarilor deziluzorii, si intre mai ales intre cele doua ,undeva in amalgamul sufocant de ,,replici,, al propriului rol...al vietii....