De cateva zile incerc sa scriu, nu pt ca ar trebui ci doar pt ca simt ca am multe de scris...sau sa fie de spus ???lucruri ce vor ramane vesnic nespuse? ma apropii de tastatura si cedez iar, si iar, si iar de zile intregi...1: 10 ...e o noapte timpurie cu miros de toamna...nu acel miros de gutui si ploaie rece dar cu siguranta un iz timpuriu de nedumerire ...de frunze rasfirate alene in Titulescu...de un Muresenilor mai grabit k d obicei....cu parfum de mere rosii pe cetate...chiar sugerez Brasovenilor indrazneti sa guste merele sangerii dinauntrul cetatii...(nu ati mai gustat asa ceva)iz de razboi dar si pace de crinoline si iubiri ascunse...dar mai ales....de Toamna primordiala...si dulce.
Unii o (T) cred reversul primaverii...razbunarea verii impotriva iernii...un razboi deloc tacit cu strigate de vant hoinare prin cladiri vechi...cu noiane de frunze scrasnind a durere..si lucruri ce pleaca..am vazut mereu toamna k o comemorare a Tot ce ne inconjoara..un anotimp in care te opresti cateva clipe si TE RECULEGI...CUM BINE SPUNEA CINEVA, TOAMNA ESTE EXTREMA O IUBESC SI O DETEST IN ACELASI TIMP...o detest cu fiecare lucru ce pleaca si o iubesc langa parfunml canilor aburinde cu vin adiind a scortisoara cu portocale...imi taie respiratia intocmai ca o iubire neimplinita...o comemorez ca pe cele pretioase ce au trecut..o iubesc suav, apasat si limpede cu pasiunea ploilor ei ..in culori topite de ani..in parfum de vin vechi ......si sper vreodata cugetari intelepte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu