Poate....

''Not all of our the dreams are hopes but are confortable...familiar ''but what hapens when the hopes are dreams...?
M-as simti mult mai linistita daca as scrie la penal toata noaptea, mult mai linistita si totusi aleg nelinistea imi ''place''k un drog ce da dependenta ...o dependenta de ce este in spatele drogului dependenta de ''poate''! cand ai un poate alaturi...mereu alegi calea laturalnica si mergi mile sa afli raspunsul ce ;;poate''il aveai demult aici...si apoi astepti pe buturuga ta....sa treaca!Om trece noi iar si peste astea...
Dar calea ..intorsul pe intuneric pe o cale laturalnica nu -i tocmai ''poate''ce nazuiai...se sting luminile cu cat inaintezi si apoi bajbai...mai nimeresti...mai cazi...si sigur te si lovesti...apoi apare o licarire te asezi linistit..,cineva te bandajeaza..dar Ironia nu se opreste aici caci oricand pe bajbaite oamenii ...oamenii pot cadera iara...ulterior se bandajeaza singuri...apare poienita...razele ..si desfacem bandajul...norocosii au urme abia vizibile ...altii poate raman cu ranile si le poarta voiosi mai departe....

Cine te-a pus copile drag sa crezi in vise nu ti-a spun nimeni ca diminetile vin prea repede si natange?
...hai nu mai plange

In fond poti oricand sa ti pictezi iar tabloul in culori...sa nu uiti tempera...noptile n au nimik de a face cu pastelul...

Si ploaia cu furtuni a venit?....nu!!! a fugit de dimineata..inainte sa o prind...si a venit vantul un vant ce mi lasat in rochia roz o bataie continua...am trecut grabita in tocurile-mi negre strada Avenidei....carand laptopul cu mine si capa pe umeri...si cautand bancile de la biblioteca cu ardoarea cu care bei o bere pe terasa cand toate termometrele arata afara 40 de grade...auzeam golul tocurilor apropiendu-se si apoi...apoi nu mi mai amintesc...stiu doar ca am inceput sa zambesc privirii intoarse....
..m am asezat ''alaturi'' si am stat mii de veacuri..copacii aia cu flori frumoase de care va vorbeam erau zbuciumati si anxiosi...rasetele se loveau de peretii amfiteatreleor cA UN BUMERANG cu graba spre ora 5... gonind replici in mii de puncte cardinale...vedeam doar culorile vesele ale bomboanelor din punga si cele 2 batoane de cereale stand straja dozei de Limao..cerul se preschimba si imi incordam ochii pe fila word de dreptul navigatiei..cu toate buluc intr o idee...am inceput sa iau apoi notite despre mine ascunse in fraze de drept si sa mi scurg timpul cu toate simturile treze...dar erau bete ..bete...atinse de iele....si amortite in aceeasi infrigurare...a trecerii timpului...am inregistrat pe retina mai mult decat pot duce...intr-o zi ce se zbuciuma inre primavara-vara

As vrea sa ploua...as vrea sa ploua chiar acum...sa se cutremure cerul in furtuni..sa-mi simt linistea aproape de suflet ascunsa intre pereti ...sa se prelinga geamurile senine de pana ieri sa nu vad de ploi....ziua de maine...sa ma cuibaresc intre pernele bleu ale canapelei din living ca un fulg cu vanturi in pleoape sa ti simt mana...la nesfarsit ...sa te aud cum strigi...dar nu s furtuni afara ci sunt inauntru....si fulgerele au oprit ferestrele din miscarea lor...e o liniste ce anunta furtuni si simt rumoarea din departare...ma intorc si inca esti acolo...cat a mai ramas...nu mai aud ceasul ..i am blocat limbille..la miezul noptii!...sa ramanem zic in nopti vesnice...sa savuram rasaritul uneori dar sa cadem iar in paus blocand ceasul la miezul notii..TE rog nu pleca!

M-am agatat...m am prins in carligul acela ce se plimba in bataia vantului si mie teama sa nu ma scape cumva stau bine acolo ne plimbam asa deasupra si vad in plutire lumea in ritmul ei!...
Nu vreau sa cobor ...simt fluturii buluc in stomac sunt speriati si inghesuiti si ma schimba usor..nu i pot stapanii sunt multi si multicolori ..vin din viitor..
Stau in carlig iar atarnand de mine un zambet alb stralucitor..un ras molipsitor ce mi gadila urechile si pot pot zbura...imi regizez propriul videoclip k in bataia unor ventilatoare uriase ...mi se atarna gandurile de zambetul ce atarna ...si tot asa un lant de fluturi multicolori ce se ascund in stomac iar cand ies sa zboare...atunci sa vezi distractie ne jucam sucari bezmetici zi si noapte in cuvinte imperfecte...e asa hazliu...e incredibil...

Noncuvinte...

Nu o sa scriu despre tine...nu voi spune nici un cuvant imperfect...o sa scriu doar despre masinile ce treceau cu peste 100 km la ora...de vantul din parul meu ravasit...de bachata data la maxim... de racoarea ce mi facea pielea de gaina de rochia ce o simteam lipita de piele...de fasaitul palmierilor din dreapta...o sa scriu despre imposibilitatea de a scrie...

E o dimineata de vacanta...feria Jerezului a inceput de sambata ca intr o ploaie de lumini si artificii si noi am cinstit o cum am putut mai bine pana in zori undeva in jurul orei 7 schimband ritmul din ''caseta'' in caseta de la house la flamenco si salsa...pana si Inna noastra ''hot''prinde foarte bine :)))...e viata pana in ultima picatura de sange asta daca esti unul dintre ''fericitii''fara ganduri fantomatice si suflet prinz in pioneze de toate culorile si formele...in rest simt adanc aroma cafelei....si ma las pe spate pe scqaunul instalat pe terasa blocului in timp ce mi as topi smoala ca scaunul ala sa nu se miste prea curand de acolo....si cum ma gandesc eu la potiuni magice la 2 vraji nastrusnice...la par cret si fantome prietenoase imi dau seama ca deja dimineta sa facut pranz in toata regula si trebuie sa mi schimb gandurile pentru unele mai varatice cu sandale romane si ganduri fluturande...

Nu poti..pur si simplu nu poti pleca din Erasmus k dintr o calatorie inafara...nu ai cum1 si de ce ?pentru ca retina ta nu inregistreaza numai chipul receptionerului platit cu mii de euro k sa fie amabil tot timpul...nci al celui ce iti cara bagajele pana in camera de hotel nici doar a taximetristului african ce ti canta habibi..aici in ''casa''Maxim stie ca imi place sa mi beau cafeau de dimineata cu mult lapte asezata alene pe sofa si citind la penal...stie ca nu mi place dezordinea in bucatarie si ca mananc mult pui...stie ca am renuntat la prajeli si ca nu tb sa ma intrebe daca vreau cola caci raspunsul va fi clar nu....stie cand sunt trista si chiar de nu ne vedem un sfert de zi prin casa careva dintre ei va intreba ''estas bien''?..stiu ca valentinei ii plac colierele vintaje sau lungi si lui julien ii place''iubita lui''cu care ne mananca netul ore intregi refugiat cu chipsuri in camera lui ...aici primesti complimente doar cand le meriti...si in restul timpului zici ''si esta bien''...
Si atunci cum iesi de aici?k dintr o familie pe care o lasi ''un timp''k si pe cea din tara?...nu chiar caci oameni acestioa toti care suntem ne vom intoarce la ale noastre in continente tari si activitati infinit diferite si peste btoate amintirile noastre vom avea unele care ne vor bantui multa vreme si poate pe unii pentru totdeauna....