Numar cuvintele ca in povestea facerii lumii intr-un film in reluare...sunt putine...e aproape un efect secundar ce ma loveste...al imputintei de a crea cuvinte si in realitatea de a nu le auzi...strig de unndeva siruri ce suna frumos si s-au pierdut in minunatia inceputului facerii lumii...lumii mele..noian de dorinte iernatice ce asteapta o primavara ce nu mi se pare proprie ...in crossul implinirii lor inevitabile n am avut ragazul copacilor infloriti si simplul mi-e strain asa cum aproape imi e greul...complicatul...
plasmuirea asta a lumilor....ce maretie a facerii...si totusi de ce zac in mine popoare si mii de ganduri zgomotoase...fugind ca japonezii''bietii''din calea tsunamiului..cand lumea crapa sub picioare iei prima barca sau astepti deznodamantul?cand esti musafir in alte vietii...de abia ai venit?sau deja pleci?