Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
(My beloved Nichita Stanescu)
Sa umbli descult prin amintiri nu e o idee tocmai buna cand prima ploaie zdravana d toamna iti arunca gandurile hat departe..e un drum cam lung nu crezi?...imi las neatinsa indoiala ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu