M-am intrebat dupa nopti cu ploi de ce sunt masinile atat e grabite pe DN 1 de ce vechile emotii trebuie sa le facem sa incapa intr-o cutie mica mica iar apoi odata scoase de acolo sunt peste puterile noastre?In mod generos viata mi-a daruit cateva emotii ce se pot numara pe degete, nemaintalnite si imposibil de inteles...experiente discrete care persista peste ani in mod inevitabil prin misterul lor si prin tangibilitatea...care mi-a dovedit ca au meritat ingandurarea...si daca mai vreau..si daca nu vreau sa le inghesui intr-o cutie mica, mica....? Nu am cerut sa mi se spuna stellina , nici zambete si prinderi de mana ascunse sub un sacou barbatesc in miez de vara, si nici ochii aceaia adanci si verzi infipti pana in suflet.....si totusi de ce sunt masinile atat de grabite pe DN 1?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu