Balada asistentei...

As posta dragilor aici, o conversatie interesanta avuta online cu o draga si veche prietena de a mea..sa zicem ca mereu vorbim intr-o limba comuna dar seara aceasta a depasit toate asteptarile, pana si ale noastre:P, subiectul e Gazela RANITA ..O PUN CU ,,g,, MARE CA EA MERITA RESPECT , FUNCTIA ESTE IN SINE UNA RESPECTABILA dar nu responsabila cu IMBOLNAVIREA DE RAS SAU GENERAL NUMITA -MENTALA -A ANGAJATILOR, gazela ranita din biroul cu usa inchisa numai asa pentru putin suspans!
Usa se deschide numai cand tocmai savurai bunatate de cafea cu lapte, sau cand iti ramasese putina ciocolata in coltul gurii de la un 7 days (corn) si 8 plus a lot of working hours (ca de o mancare normala oricum n-ai timp) gazela pentru care programul pana la ora 16 (o ora rezonabila de altfel)este o ecuatie filozofica..4 cu 4 nu fac opt ;fac opt Si prelungiri si intri nevoita in ele caci oala cu cafea nu i -a ajuns sau teancul de hartoage puse la punct devine o enigma neinteleasa si apoi incep lectiile alea de prescolari in care el se face ca nu intelege iar tu te chinui sa-i expliciii...
Sa vedeti patania ei...vorbesti impuntor cu gazela sa-i insufli umanitate maxima si putina deschidere de ochi...este 16 30 deja...pana pricepe ca nu vii sa ceri marire de salariu sau vreun tichet de vacanta se face 17..atunci il ia pofta de inca o cafea, nu intelege motivul vietii personale ci cere cuvinte DEMULT ABURITE IN OPINIA TA.
..chiar ii place aburirea atunci gata PRIETENA A scapat porumbelul..prietenul nu are cheie la casa...GAZELA nu intelege termenul prieten!
I-am sugerat ca maine sa ii povesteasca cum prietenul de ieri S-A INCUIAT in propria casa sau ca la 17 ,ESTE INCHIS LA REDUCERI..DE FAPT SI ZIUA s-a cam inchis...de munca macar.

Va rugam considerati toate acestea un pamflet!
Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!
Dedic acest articol unei dragute purchasing manager momentan terorizata de o saptamana ca inlocuitoar ede sa o numim numim secretara sau cinste sclavagismul in onorea gazelei....

Ce daca norii-s deasupra?

Amalgam...asta simt...un amalgam infinit de ganduri si actiuni fara directie chiar daca au deja una preconizata sau adjudecata..Refuz sa cred ca ceva se opreste aici la 25, sunt atatea de facut incat sunt intr-o graba teribila , si somnul e grabit si gandurile depasesc negresit viteza limita...am terminat cu aleile stramte iar pentru o perioada voi alege viteza maxima pe autostrada....pacat ca noi prea avem ...
Poate ma apuc s-o construiesc ..sa-mi leg esarfa ..sa-mi pun ochelarii vintage si sa cutreier cu un scop in mod cert depasind viteza limita...to be continued....

,,Si daca timpul trece fara tine, ce faci? Uiti sa traiesti? Uiti cine esti? Tot ce este in jur te opreste din a te descoperi pe tine, asa cum esti. Te opresc masinile care claxoneaza. Te opresc stirile de la TV care au un soi de violenta mai mare decat subiectul violentei. Te opresc ideile preconcepute si prejudecatile unei scoietati care este atat de bolnava ca alta treaba nu are decat sa te judece pe tine. Te opresc inclusiv limbile ceasului cu baterie atarnat vulgar de un perete in loc de icoana. Tic-tacul acesta iti aminteste de fiecare clipa pe care ai pierdut-o in trafic dimineata sau seara si cat de fericit esti o secunda in pat sub plapuma. ,, Mereu am dat jos ce mi-au spus unii ca e bine sa fac si sa zic. Si singura valoare care ramane este bunul simt. Aceasta ramane fundatia mea! Si de-aici in sus sunt geamuri curate si transparente. Iar ca acoperis sa fie cerul!

Away..cu litere mici

Sa plec ..sunt cuvintele ce ma urmaresc tot mai des, insistent si abnorm, undeva unde am fost in treacat dar unde a ramas o parte din mine calatorind nestingherit....se spune ca acasa e acolo unde ti-e sufletul si cum al meu calatoreste hoinar de ceva timp incoace fara pic de liniste cred ca ar trebui sa-i gasesc si casa...acum ceva ani era aici in Brasovul vechi ..pe aleile mereu noi...pline de rasete si viata studenteasca..acum o parte e aici iar restul calatoreste ...inlocuri calde.....in gondole nemiscate inca....sau poate se va intoarce ...?Oricum ar fi am fost la un pas de a pleca ca insotitor de zbor pentru un an..sa imi reintalnesc sufletul!Hoinare hai acasa!

Uita...te rog uita....

M-am intrebat dupa nopti cu ploi de ce sunt masinile atat e grabite pe DN 1 de ce vechile emotii trebuie sa le facem sa incapa intr-o cutie mica mica iar apoi odata scoase de acolo sunt peste puterile noastre?In mod generos viata mi-a daruit cateva emotii ce se pot numara pe degete, nemaintalnite si imposibil de inteles...experiente discrete care persista peste ani in mod inevitabil prin misterul lor si prin tangibilitatea...care mi-a dovedit ca au meritat ingandurarea...si daca mai vreau..si daca nu vreau sa le inghesui intr-o cutie mica, mica....? Nu am cerut sa mi se spuna stellina , nici zambete si prinderi de mana ascunse sub un sacou barbatesc in miez de vara, si nici ochii aceaia adanci si verzi infipti pana in suflet.....si totusi de ce sunt masinile atat de grabite pe DN 1?

Shopaholic or not?

Al she ever wanted was a little credit..trebuie sa recunosc ca shoppingul se afla printre putinele lucruri care inca ma fac sa surad fericita ca un copil in fata unui magazin cu jucarii sau a unei inghetate interzise de parinti, de fapt nu cumparatul ma fericeste si nici risipa ci senzatia de transformare pe care tot mai putini ,oameni ,situatii sau lucruri ne o dau....oricum ar fi va recomand filmul...cu caldura cu care imi doresc un trench burbery si un gentelman ..tot din epoca aia...pentru toti pantofii fetelor!(citat din draga shoppaholica)...si toate trenciurile dorite vreodata!

Prefata la mic dejun...

Neata dragilor si mai ales dragelor mele(stiu ele care) si nu zic neata ca as fi avut privilegiul de a ma trezi acum...ci pentru ca acum imi sorb laptele cu cafea urmarind avida lucrurile pentru care de vreo 7 luni nu am avut timp...avantajele demisionarii nu?:))asa ca va invit la o sueta oriunde ati fi in tara sau aici mai aproape....o sueta veche cu miros de iarna si intamplari noi....cu un interviu ce m-a incantat de dimineata si sincer nu stiu prin ce..prin acel ceva...un feeling de i want to be here...dar mai vb noi.....o zi frumoasa oriude ati fi si o intrebare ca tema de acasa...riscul e in incercare sau in indrazneala?...si mai ales cum se poate ca un angajat intr-o firma atat de buna, pe un post respectabil sa nu aica nici bacul iar noi sa istovim in cautari?

Constante...

Miroase imbietor, dar ma asez o clipa sa caut nu stiu ce prin masinaria asta indispensabila numita PC si dau de imaginea asta, ma gandesc,,In fond e inca iarna nu''? Si in fond visul de evadare oriunde, oricand a fost mereu o constanta in viata mea, visul acela care miroase mereu a rasina si a lemne arse..mereu a singuratate in doi...departe de lumea numita insistent,,dezlantuita,,....

Roz ...

Singuratatea in esenta mi se pare un lucru obscen azi...geamul prin care vad pare vechi de mii de veacuri...telefonul e tacut iar listele goale, stiti nu am fost niciodata genul,,roz,, cu vederi extraoptimiste cu caietele colorate si fundite curcubeice...dar am avut o minte colorata , o inima alerta si idealuri aparent realiste... atunci de ce mi se pare obscen de mica camera azi, si toata lumea incape in ea ca intr-o clepsidra invizibila in care timpul se scurge infinit de repede?si culoarea prea putin conteza?............

Alei...

Nu stiu daca suntem patru, e posibil..uneori trei...uneori mai multe..depinde nu?..in unele zile suntem de 3 ori femeie..in altele ne schimonosim sa nu mai fim....
inrosindu-ne copilaresc deasupra canii aburinde cu vin ,,dospit,,de trucuri inr-un loc dat de mult spre vanzare. Ne regasim urand iarna din nou..adulmecand de la capatul celalalt al telefonului cafeaua sau..Aleile nu s-au schimbat, numai noi incapatanate sa ramanem la 22 ne ratacim in timp...ciudat dragele mele, cum regasim veselia tot acolo...intr-o alee cu multe scari...cu ceva posibilitati de urcare....langa paharul de plastic cu 3 in unu...acolo cafelei aburinde numai noi ii stim sensul...

Up...under...betwin!

Up...under...betwin ...imi amintesc filmul si cuvintele astea 3 prinse in replica de final...sus ..jos..intre ..? de cate ori nu am fost cu totii acolo...?in varful piramidei zambind naiv a cucerire, in iadul propriu al intamplarilor deziluzorii, si intre mai ales intre cele doua ,undeva in amalgamul sufocant de ,,replici,, al propriului rol...al vietii....