duminică, 15 august 2010

Unde esti suflet drag?


Unde esti? unde te-ai pierdut suflet drag?...imi amintesc ca erai blonda ..culoarea ta platinata ne fermeca! iti miscai pletele intre 11 si 15 erai frumosa k zanele cu cosite un copil pasional inteligent maturizat devreme sau poate niciodata?? dar sigur vulcanic si cautator de bucurii si in acelasi timp cel mai VESEL dintre noi!...aveai o patura colorata straja patului tau dar te stiam dinainte de cand veneai cu o geaca mare la engleza si un pulovar alb pe gat ce te facea si mai frumosa!

...in clasa aia din A-uri mai stii? pe vremuri draga mea cu frig si inceput de pritenii natange....A
poi un click si fu de ajuns nu am depistat incA ORA EXACTA!...stiu ca ne intalneam in holul mare sa strabatem drumul nostru predestinat pan la T -uri ...infofolite k copii de clasa 1 cu fulare LUPTANDU NE CU EXAMENe!erai la calculator inca nu i ziceam PC la CRETU AVEAU MOCHETA ROSIE SI-MI DADEAI SFATURI ERAM Rezervate amandoua apoi n am fost! si apoi imi dadeai paste cu sos si tocanita aia doamne!
!dar am fost in multe locuri imi trageai maioul de sub pulovarul ala albastru sport ce ti placea tie... ma certai DES!!! acum nici nu ma mai certi...a!!( ca umlu rau imbracaTA pt frigul ala)....ERAI ACOLO TU sau acel TU care vroiai sa fii...apoi no campionatelE ne au rapit timpul (de counter of course )si intre un cret , un impaiat, un gazu, .....ni s au dus in timp culorile parului dar m ai invatat cuvantul ''ir''s au schimbat!ti am agatat bikini in flori de baloane!
ti am suflat cu iubire in ele. ne au blocat nebunii PE hol mai stii in seri nebune cu saltele pe jos?NE-AM ASCUNS in corpuri in nopti interminabile am invins penalul special...
Am petrecut cea mai frumoasa ''VACANTA''AMANDOUA ascunse in 11 programe de masaj aripioare la ceaun ce TOAMNA!Apoi n ai dormit nopti si mi a-i gasit o adresa cu destiantie straina si te ai bucurat cu mine de vise!

Parul iar schimbat! al meu din roscat spre maro, AL TAU a lasat zanele deoparte si s a schimbat si el si vantul a adus alte vremuri VREMUrI CU FETA CI CEAPA VERDE cu CARTOFI LA CUPTOR ....APOI NE AU PUS ASTIA NISTE ''PALARII'' CICA DE ABSOLVENTI IN CAP... ce absolviram intr un final????

Acum constat banal ca am rams 2 brunete !si atunci si atunci unde esti suflet drag?

Iar tu ?TU suflete drag tu mai tii minte maleta ta bej departe de hippiul actual?eiii de rockul tacut ce pleonasm placut?
Fumai tigara in mod elegant CONTRASTANT la geamul unei foste camere cineva te machiase si ne ignorai asa in lumea ta?apoi te am cunoscut te am aparat k pe ceva propriu chiar cu ,mult inainte sa te cunosc asa de adevaratelea!apoi cumparam amAndoua ciocolata de casa si bakerolls de la bar...si o tineai a buna cu meniul asta!!!! si eu il imparteam cu tine certandu te totodata !!!....cu placere in colturi diverse apoi te vizitam in pat in patul tau de dupa usa!!TE CERTAM IAR!
... si acolo s-a nascut ceva in 2 in 3 cum puteam si noi:)))acolo ai calit ciuperci prima oara mai stii...si acolo in miros de ciorba Monicai ne-am nascut si noi 2 acolo m ai vazut maro in cap prima oara si tot acolo prima ora stii tu ...n am incetat sa ne vedem sa ne acceptam! am facut parca mii de revelioane impreuna am fs intre ani mereu acolo cu bune cu rele facand bilaturi , barfind necunoscute si locuri noi apoi am supravietuit fericiti zic eu un an in familie ti am udat papucii te-ai enervat..intre obsesii si depresii intre vesti si exaltari ne am nASCUT si am renascut aaa si onoarea dea face dus imbracate mai stii? ai cunoscut o apoi pe zana cu cosite si pe domnisora noastra roz si apoi ne am cunoscut cu altii...ai aflat prima nebuna mica ca Lam invins pe Adam si te-ai bucurat asa frumos cu mine .....si apoi veni momentul... Acolo Sus cand ti au pus si tie natangii ''palaria''de asolvent in cap n ai stiut eram prea sus..am plans mai mult k la propriile noastre palarii...

Tu mititico exemplul meu de iubire de pantofi mai tii tu minte..erai roza toata veneai chocotind in sala aia de la etj 2 stanga in capat radeai k un clopottel copil naiv frumos venit la munte?aveai raiatul la putere te observam des din cauza culorii si combinatiilor chip senin si ten impecabil erau toti cuceriti..te am cunosvut tarziu de tot nu stiu dac la timp sau nu..stateai pe un scaun intre masa de televizor si biroul inventat al zinei erai frumoasa foc si D zise sa dormi cu noi si ai ramAs in camera in mine ...cred sau ai urcat la tine ?nu te stiam si ma abtineam din cunoscut?NU STIU AM IMBATRANIT PUTIN SUFLETE DAR STIU CA APOI URCARILE S AU ACCENTUat si CAFEAUA ceaiurile de arome infinite ...odata cu trecerea anilor mai stii transmisul cartilor pe buze ascunse intr un pat in memo?supa la plic a lui SILVIU..MAI STII?pastele pozate?bujorii aia care i cumparasei sa ma inveselesti parca simt si acum patul tau moale si oitele am adormit mi ai colorat viata la rastimpuri..asa in roz in culorile tale proprii m ai dus la nunta insistent si asa am mai trait o noapte fabulosa pentru toti pantofii din lume!pe blonda noastra buna o stii caci fara ea? te a tinut la coborarea din taxi mai stii o doamne atatea povesti cu fuste intoarse si helas cami !!!Apoi ti ai potrivit si tu ''palaria''ti au dat un brat de flori in brate si ne ua pus pe toate sa zambim....

si asa fetele mele cu malete, albe ,albastre ,sau bej sau roz -blonde sau brune- acum pe bune....unde ?

joi, 5 august 2010

Hasta luego Karla!




Mi-am deschis astazi mailul dupa Siesta si uite ce mi fu dat sa vad ochilor...am regretat prima ca nu am cautat pe cineva in miez de zi cu care vorbisem chiar ieri ....
M-am gandit ceva timp daca sa public sau nu o scrisoare atat de simpla familiara si intima dar pana la urma cu Karla e ceva ce nu te opreste caci ea este simpla, familiara ...in sine, cu o viata desprinsa din telenovele mexicane si un viitor exceptional inainte dar si cu o calatorie lunga in jurul Europei inaintea de plecarea in Mexic...FATA ASTA CONTINUA SA MA SURPRINDA...

Querida Camelia…

Fue tan simple y común la manera en que nos conocimos… como conocemos a tanta gente que no volvemos a ver jamás….
Sin embargo, nosotras no solamente nos volvimos a ver, sino que forjamos una amistad.

Compartimos tantas tardes sentadas en el ordenador en tu piso, cantando, hablando, riendo y hasta llorando. En esas
tardes pasaron días buenos y días malos… días de grandes alegrías y de grandes tristezas… pero lo importante es que,
siempre tuvimos alguien con quién compartir esos momentos.

Aquellos días en la playa; la primera vez que fuimos a Valdelagrana; las clases de Protección; la cerveza en el parque
tomando photos; las caminatas al centro; la comida rumana y la comida mexicana; los días en el piso de Ángeles;
los días de feria: la sesión de photos en la universidad; las salidas con los chicos y tantas otras cosas…

Dos vidas, muchas vivencias y tantos recuerdos que compartir… España, una experiencia única, y una amiga que nunca
olvidaré… Una amiga que me vio reír y llorar, que me apoyó y me regañó, que me impulsó y me frenó… Una amiga con
la que viví muchos buenos momentos, y a la que debo de agradecer por tantas cosas! Entre ellas, por decirme que tengo
que VIVIR el presente…

Sólo me queda darte las gracias por tu amistad, tu tiempo, tu cariño sincero…
Y decirte que nunca te olvidaré… Estoy segura que el destino volverá a reunirnos otra vez: Dos mundos que se encontraron
una vez, que volverán a estar juntos otra vez.… porque “Dios no nos hubiera dado la capacidad de soñar, sin darnos también
la posibilidad de convertir nuestros sueños realidad”. Así que con esta carta no te digo -adiós-, sino -Hasta luego-.

Y recuerda… sonríe, no importa qué tan malos sean los tiempos, sonríe!! J

Te quiero mucho, espero que sigamos en contacto.

GRACIAS por todo

*BesiTos… Olé!

marți, 20 iulie 2010


Mi-ai tesut panza de paianjen...era deasa si de-o flexibilitate surprinzatoare ai fost dibaci si ma aruncam de la mare inaltime cazand in elasticitatea unui par des trantit si trasnit asa k si pt invidia celor cu calvitie...

Eram pe panza mea si fara corzi de sustinere ma avantam in salturi mortale ignorand ceea ce avea sa vina....apoi ne-am cumparat un leagan si ne dadeam amandoi ca bezmeticii din clasa a -4 -a fara sa ne dam seama ca am facut generala pe continente diferite...

Apoi ne m cumparat si o sala de dans in mijlocul strazii luand ca credit bucuria SUB CERUL LIBER CREDEAM NOI si am dansat acolo ti am calcat piciorul de cateva sute de ori in cateva nopti si te am salvat apoi si la sfarsit te am lasat si olog de libertate pentru o secunda....
intr-o dupa amiaza mi ai aruncat un tricou si am ras...era frig.... mi ai zis sa l pastrez ..l am pastrat in primul sertar l am imbracat amandoi apoi in ultimul...apoi l am impaturtit si l am pus in fundul valizei cu flori...o sa-l car cu mine nu vreau sa l trec la donatii dar nici la achizitii...ramai o amintire...pacat de tine ologule!

miercuri, 14 iulie 2010

Vestile pagane...O sa-mi lipsiti!

Gata inchid si ultimul ziar electronic caruia nu i-am simtit filele nici azi, cugetand trei secunde la banalitate..m am trezit cu cerul Andalusiei chicotind a racoare poznasa dupa atatea si atatea zile caniculare!
DInspre terasa BATE un vant al schimbarii ce-mi misca draperiile multicolore intr-o lumina calma, ma trantesc binemeritat pe una dintre canapele savurand dimineata, deschid virtualul si citesc cu litere de o schioapa, imi sterg ochii si incerc sa citesc iar, ma duc imi fac cafeaua cu adulcorante si revin tragand un cearsaf alene din dormitor k si protectie...Madalina manole a.... madalina aa ce?ce?stai asta trebuie sa fie o gluma....da asa e depresie ,sinucidere sau cazualitate e o gluma proasta a vietii, nu am fost un fan inrait nici nu am facut colectie de poze cu ea..n am strigat la concerte dar am ascultat-o si s a impregnat pe timpan calauzindu-mi prima si cea mai inocenta iubire din scoala generala era atunci mania generalizata..cu te-am vazut ..mi-ai placut...si stiu ca aveam o caseta ce mama o punea repetitiv iar eu ma inchideam in sufragerie fredonand si cantand..era undeva prin clasa a 5 a...stiu un singur lucru ca indiferent de constatari medico legale si supozitii gratuite ale generalistilor comentatori... dramele din spatele unui om inteligent sunt inmesurabile...trairile interioare convertite in frustrari temporale la fel...socul continua inca am deschise 3 pagini si citesc acelasi lucru de cateva ore...pare banal...dar o sa-mi lipseasca cum imi lipseste Jean Constantin,Dan Spataru,Laura stoica,Giga Petrescu,Dem Radulescu...s cum lista asta nu are sfsrsit ma declar in imposibilitatea de a continua o postare lucida si-mi dau singura lectia scurgerii timpului, si a lucrurilor pe care ar tb sa le facem azi niciodata maine....

duminică, 16 mai 2010

Poate....

''Not all of our the dreams are hopes but are confortable...familiar ''but what hapens when the hopes are dreams...?
M-as simti mult mai linistita daca as scrie la penal toata noaptea, mult mai linistita si totusi aleg nelinistea imi ''place''k un drog ce da dependenta ...o dependenta de ce este in spatele drogului dependenta de ''poate''! cand ai un poate alaturi...mereu alegi calea laturalnica si mergi mile sa afli raspunsul ce ;;poate''il aveai demult aici...si apoi astepti pe buturuga ta....sa treaca!Om trece noi iar si peste astea...
Dar calea ..intorsul pe intuneric pe o cale laturalnica nu -i tocmai ''poate''ce nazuiai...se sting luminile cu cat inaintezi si apoi bajbai...mai nimeresti...mai cazi...si sigur te si lovesti...apoi apare o licarire te asezi linistit..,cineva te bandajeaza..dar Ironia nu se opreste aici caci oricand pe bajbaite oamenii ...oamenii pot cadera iara...ulterior se bandajeaza singuri...apare poienita...razele ..si desfacem bandajul...norocosii au urme abia vizibile ...altii poate raman cu ranile si le poarta voiosi mai departe....

vineri, 14 mai 2010


Cine te-a pus copile drag sa crezi in vise nu ti-a spun nimeni ca diminetile vin prea repede si natange?
...hai nu mai plange

In fond poti oricand sa ti pictezi iar tabloul in culori...sa nu uiti tempera...noptile n au nimik de a face cu pastelul...

marți, 11 mai 2010

Si ploaia cu furtuni a venit?....nu!!! a fugit de dimineata..inainte sa o prind...si a venit vantul un vant ce mi lasat in rochia roz o bataie continua...am trecut grabita in tocurile-mi negre strada Avenidei....carand laptopul cu mine si capa pe umeri...si cautand bancile de la biblioteca cu ardoarea cu care bei o bere pe terasa cand toate termometrele arata afara 40 de grade...auzeam golul tocurilor apropiendu-se si apoi...apoi nu mi mai amintesc...stiu doar ca am inceput sa zambesc privirii intoarse....
..m am asezat ''alaturi'' si am stat mii de veacuri..copacii aia cu flori frumoase de care va vorbeam erau zbuciumati si anxiosi...rasetele se loveau de peretii amfiteatreleor cA UN BUMERANG cu graba spre ora 5... gonind replici in mii de puncte cardinale...vedeam doar culorile vesele ale bomboanelor din punga si cele 2 batoane de cereale stand straja dozei de Limao..cerul se preschimba si imi incordam ochii pe fila word de dreptul navigatiei..cu toate buluc intr o idee...am inceput sa iau apoi notite despre mine ascunse in fraze de drept si sa mi scurg timpul cu toate simturile treze...dar erau bete ..bete...atinse de iele....si amortite in aceeasi infrigurare...a trecerii timpului...am inregistrat pe retina mai mult decat pot duce...intr-o zi ce se zbuciuma inre primavara-vara