duminică, 7 martie 2010

Voua...


Pentru voi? ce as putea eu sa va dau voua....acum mai greu... un webcam ,randuri virtuale si multe dileme , furtuni de departe, imagini fracturate,delay uri la ganduri.

Si totusi,tie ti as da multa folie de protectie si pernele cu puf din lume sa-ti amortizeze caderile sau sa tina la distanta you knok:P plus bagheta magica pt a inlatura protectia la nevoie...poate ne am bate pe ele dar sigur mi ai imprumuta una la nevoie....

Tie ti as da un job frumos cu un sef flexibil:P si verde in ganduri pt toti anii....stiu stiu iubita ca poate te ai plictisi in 4 saptamani si poate mi l ai lasa mie la nevoie ...

Tie micuto ti as mai lasa niste timp la 20 d ani si rabdare ca zau nu vrem sa ajungi k noi:))):P si stiu ca mi ai da si mie mie ceva timp din timpul tau...

Celei din capitala i as da un optimism involuntar caci sunt datoare vanduta si mult mult timp liber ....asa imi pun si eu deoparte:)

V as da multe si as spune numai prostii....dar ma rezum sa va dau toate insumate la fiecare si sa postez aici o poza cu ceva ce am primit ieri cadou si cica ar fi un simbol al norocului folosit de Cordobezi....Amdulilahhh si sa ni se implineasca domnisoarelor...mi e dor de voi!

joi, 4 martie 2010



4 Martie 2010....O zi cu mult vant in Jerez de la Frontera si o ploaie ce ne tine companie de vreo saptamana, cu fidelitatea unui companion bun si destul de generos as zice eu; avand in vedere ca ma ocoleste atunci cand ies din Avenida della Universidad sa mi fac cumparaturile sau sa topai spre apartamentul lui Michael sau al Carolinei....

In cel mai rau caz ma asteapta un palmier batran mereu prezent in fata cand incep pelegrinarile tarzii prin centru...sau spre station de tren de unde ma infiltrez mereu surprinsa in trenurile ultramoderne ce duc spre bucuria sufletului meu in Cadizul preaiubit...zic ''unii''cel mai vechi oras din Europa...


Caci aici vreau sa ma opresc azi la Cadiz la rumoarea surprinzatoare de pe strazi dar cel mai mult la un suier batran si greu al Oceanului....cu o maree surprinzatoare anul acesta chiar si pentru localnici...senzatie indescriptibila si inexplicabila...

... mi am spus in gand ce poate fi decat o mare...o plaja cativa palmieri din firea naturii dar nu E DOAR atat...beatitudine si incantare sa nu mai vorbesc de cei care m au gazduit si unde ma simt mereu k ''acasa''unde d atat cinele cat si conversatiile depasesc cu mult bariera multiculturala a diferentelor ....

Ps:con carino vale?:P

sâmbătă, 23 ianuarie 2010


Undeva aproape de ora 2...ma imprastii prin ganduri desarte cu geamul intredeschis la minus 20 de grade si cu amintirile in sertar...am aruncat cheia de teama lor....am schimbat baitul si au devenit mahon...usor intunecate...-patinate de vremuri...miros mereu a ars in inima si a rasini d intamplari ciudate...e mana ta ce mi numara bataile...ce ti se rasfrang in palma...am numarat flacarile d p geam..le a desenat semineul in graba...mi s au izbit zorii de retina...m am ascuns in spatele tau si ti am cautat simturile..respirai a trezire si m ai prins din nou....cat mai e pana la noapte?

vineri, 18 septembrie 2009

Sa fii normal costa bani?!!


,,Sa fi normal costa bani!,,.....asta era replica unui actor Brasovean inspre sfarsitul piesei Sex drogs and rock and roll acum 2 zile..am savurat piesa in Sala Mica a Teatrului Dramatic cu aviditatea unui dependent in sevraj..Oricum prea departe nu eram incercand sa mi ascund bratul sub trenciul rosu lasat la o parte,ca si cum o branula ar fi atras atentia in lumina slaba a reflectoarelor mai mult decat esenta piesei...poate nu dar totusi imi ascundeam durerea schimonosita sub un zambet destins al unui om ''normal''.....si daca normalitatea incape in 10 fiole de ZINACEF MA INTREB NU E APARENT IEFTINA?NEAHH JUST KIDDING...apoi mi-a revenit replica in minte si mai asiduu in statia d la Judetean unde o batrana vioaie in tinuta parea ce i drept d p alta lume, mi am lasat intrebarile la o parte si impinsa nu stiu exact de ce am intrebat- o daca 22-ul trece la ora asta?..se uita intr-un punct fix si dupa cum bine puteti ghici nu raspunse...si iarasi pot sa ma intreb : Sa fi normal costa bani?

joi, 10 septembrie 2009

Buna dimineata!..e toamna!





De cateva zile incerc sa scriu, nu pt ca ar trebui ci doar pt ca simt ca am multe de scris...sau sa fie de spus ???lucruri ce vor ramane vesnic nespuse? ma apropii de tastatura si cedez iar, si iar, si iar de zile intregi...1: 10 ...e o noapte timpurie cu miros de toamna...nu acel miros de gutui si ploaie rece dar cu siguranta un iz timpuriu de nedumerire ...de frunze rasfirate alene in Titulescu...de un Muresenilor mai grabit k d obicei....cu parfum de mere rosii pe cetate...chiar sugerez Brasovenilor indrazneti sa guste merele sangerii dinauntrul cetatii...(nu ati mai gustat asa ceva)iz de razboi dar si pace de crinoline si iubiri ascunse...dar mai ales....de Toamna primordiala...si dulce.

Unii o (T) cred reversul primaverii...razbunarea verii impotriva iernii...un razboi deloc tacit cu strigate de vant hoinare prin cladiri vechi...cu noiane de frunze scrasnind a durere..si lucruri ce pleaca..am vazut mereu toamna k o comemorare a Tot ce ne inconjoara..un anotimp in care te opresti cateva clipe si TE RECULEGI...CUM BINE SPUNEA CINEVA, TOAMNA ESTE EXTREMA O IUBESC SI O DETEST IN ACELASI TIMP...o detest cu fiecare lucru ce pleaca si o iubesc langa parfunml canilor aburinde cu vin adiind a scortisoara cu portocale...imi taie respiratia intocmai ca o iubire neimplinita...o comemorez ca pe cele pretioase ce au trecut..o iubesc suav, apasat si limpede cu pasiunea ploilor ei ..in culori topite de ani..in parfum de vin vechi ......si sper vreodata cugetari intelepte...

marți, 8 septembrie 2009

Desculti...




Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

(My beloved Nichita Stanescu)


Sa umbli descult prin amintiri nu e o idee tocmai buna cand prima ploaie zdravana d toamna iti arunca gandurile hat departe..e un drum cam lung nu crezi?...imi las neatinsa indoiala ...

luni, 1 iunie 2009

Who was first the apple or the sin?


Life turns sad at the corners..imprevizibila,morbida, sarcastica si fantastic de alunecoasa...

E ca si cum ai alerga pe bulevardul principal, pe Champs Elysees cu sperantele in buzunar , relaxat usor hippie fluturand a veselie si viata ti ar lua o dinainte pe vreo straduta ingusta de care nici nu ai auzit vreodata (sau ai vazut o in pozele strainilor...departe de tine)
si ti ar taia calea chiar la trecerea de pietoni
cand ziceai hop...mai e un pic...si atunci apare soarta..daca esti norocosul de pe partea cealalta sau astepti vesnic unda verde...la semafor..mai sunt ce i drept si cei ce trec pe rosu...colericii fara exceptie..asigurati sau nu...tu ce culoare astepti?

Dedic postul tristetii, imprevizibilului si celor ce azi se au sub semnul intrebarii!